---

În timpul Sfintei Liturghii din duminici, copiii români participă la şcoala duminicală organizată în incinta bisericii. Repartizaţi în două grupe, ei desfăşoară activităţi diferite în funcţie de vârstă: în grupa de copii preşcolari (3-6 ani) cei mici sunt încurajaţi în a da frâu liber imaginaţiei lor prin desen, realizarea de mici bricolaje, produs finit obţinut în urma mai multor operaţii (desenare, colorare, decupare, perforare, lipire), colorat (al unor desene de inspiraţie religioasă) etc. în acest timp copiii sunt încurajaţi să folosească exclusiv limba română în comunicare. Grupa a doua, constituită din copii de peste 6 ani, are ca scop principal cunoaşterea istoriei românilor, perfecţionarea limbii române vorbite şi utilizarea ei cât mai frecventă în exprimare, în scris şi citit.

Obiectivele noastre pot părea modeste, mai ales românilor din România, dar contextul lingvistic cotidian al diasporei este diferit. Cu rare excepţii, copiii românilor din diaspora nu pot folosi limba maternă mai mult de 3-4 ore pe zi, spre deosebire de franceză/engleză. Susţinut de activităţile şcolare de peste săptămână, vocabularul activ al copiilor devine mai bine reprezentat în franceză/engleză şi copiii găsesc mult mai uşor să comunice între ei, şi adesea chiar cu părinţii lor, în limba pe care o vorbesc la şcoală. Este realitatea tristă a pierderii unei moşteniri inestimabile - limba română, sufletul poporului român, este stingerea "însăşi florii sufletului etnic al românimii"*. Suntem martorii acestei realităţi şi nu putem să rămânem insensibili.

Copiii au nevoie de mai multe ocazii de a se exprima româneşte, au nevoie să fie încurajaţi în a folosi mai des şi a dezvolta cunoştinţele lor de limba română. De aceea, şcoala duminicală le oferă acest sprijin: fără a-i îndepărta pe copii de la scopul principal al prezenţei lor la biserică - participarea la viaţa religioasă, rugăciunea, ei sunt îndrumaţi în aprofundarea cunoştinţelor de limbă şi de religie ortodoxă prin intermediul textelor româneşti: povestiri istorice, texte hagiografice, texte din Pateric adaptate pentru copii, texte din Biblia pentru copii, texte din diverse reviste ortodoxe adresate lor care apar în România. Aşa, de exemplu, copiii citesc în clasă marea majoritate a pildelor din duminici şi primesc explicaţii - de la chestiunile legate de vocabular, până la cele privind sensul textului. Contribuţia majoră le aparţine, întrucât ei ajung adesea să distingă singuri sensul în urma discuţiilor care îi antrenează de la mic la mare. Fiecare participă ajutând la desfăşurarea dialogului şi intervenţia fiecăruia este încurajată şi apreciată. Nu de puţine ori capacitatea lor de a surprinde esenţialul sau mai puţin evidentul unor texte ne surprinde, ne stimulează să le propunem texte bogate în sensuri şi imagini şi ne demonstrează nevoia lor de răspunsuri semnificative la întrebările pe care şi le pun.

Durata şcolii duminicale este, în general, de o oră şi jumătate. Ea începe cu perioada de istoria românilor - unde copiii învaţă, cronologic, episoadele importante ale istoriei noastre şi se încheie cu perioada de limba română şi religie. Atmosfera este degajată, fără constrângerile obişnuite ale vieţii şcolare (teme, evaluări) pe care copii o trăiesc în restul săptămânii.

Intenţia primară, să nu uităm, este de a-i pune pe copii în contact susţinut cu istoria neamului din care provin, cu religia şi limba în care s-au născut. Un imperativ pe care, ca buni părinţi şi buni români, trebuie să-l considerăm şi să ni-l asumăm ca atare.



* - Constantin Ciopraga [ resurse web ]
Cu excepţionala-i clarviziune, Eminescu descifra în istoria, rostirii româneşti evoluţia psihismului nostru: "Nu noi suntem stăpânii limbii (scria el), ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstituim, piatră cu piatră, tot ce a fost înainte - nu după fantezia şi inspiraţia noastră momentană - ci după ideea în genere şi în amănunte - care a predominat la zidirea sanctuarului -, astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspiraţie întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingaşă şi frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparţin unei arhitecturi vechi, dar în ideea ei generală este însăşi floarea sufletului etnic al românimii." (Mihai Eminescu - Manuscrise, Caietul 2257)

---

Istoria românilor	- Mihaela Ceauşu
Cerc de muzică	- Mihaela Corduban
Cerc de arte plastice	- Mihaela Stroe

---

Pentru mai multe informații vă rugăm să ne scrieți pe adresa școlii.